De ce geopolitică sacră?

1.       Pentru că-i  cul! Cică e la modă să inventezi noi concepte, să naşti trenduri, să speculezi, să abstractizezi, să montezi, să demontezi şi să laşi lucrurile baltă, e la moda detaşarea de ceilalţi prin chestii de multe ori morbide, sunt la modă S.F-urile, datu’ cu părerea în mod profesionist începând de la compoziţia chimică a rahatului de porc din Mexic, continuând cu flacăra violet şi serviciile secrete particulare, culminând cu sfârşitul lumii pe 22 decembrie 2012, ora 13:10 (aşa am visat azi-noapte); e la modă să nu fii la modă, să ai tenişi personalizaţi, blog cu aberaţii unice, commenturi cât mai vulgare şi suprarealiste, cât mai multe plagiaturi de pe site-uri din Noua Zeelandă, şi dacă se poate, un rating de vis, menit sa-ţi  îmbolnăvească  vecinu’,rating datorat unei stari de spirit adecvate vremurilor de criză identitară pe care o solicitam cu toţii. Dacă ratingul e prea mic, atunci cu siguranţă mă aflu ori  intr-o postură  avangardistă ce incă nu este înţeleasă de utilizatorii de Goagăl, ori serviciile secrete îmi monitorizează evoluţia discreditându-mă în ochii curioşi ai internauţilor. Lăsând gluma la o parte, frate, e cul să ai blog cu nume şmecher.

2.       Pentru că sunt două chestiuni care mă interesează în mod direct , două hobby-uri care-mi mănâncă zilele, două tehnici de construcţie a universului personal, două feţe ale aceleiaşi monede, două fundamente ale dezvoltării mele personale, una descoperită cu vreo 18 ani în urmă, cea sacră, când am profanat pentru prima dată universul  divin care mă înconjura, şi profanat a rămas (detalii despre relevarea acestei inerente rupturi în posturile viitoare);

 Sursa: raveda.wordpress.com

A doua, geopolitica, ştiinţă dinamică, complexă şi previzionistă, cu care mi-am bătut capul de vreo doi ani incoace,apărută în atenţia analiştilor de  vreo 100 de ani, dar cu implicaţii profunde la nivel de  putere.

Acum, interconexiunea dintre aceste fenomene- fie ele la nivel de concept, de trăire- sau cufundarea unuia într-altul, va fi una din  aventurile minţii mele pe acest blog, la care vă invit să luaţi parte.  La fel  ca mulţi dintre cititorii blogului, eu nu ştiu destinaţia, sau mai bine zis rezultatul  teoriilor expuse de” mintea cea socotitoare”, adică IO, dar promit că o sa fiu inteligibil, concret, cât mai ştiinţific posibil, cât să inţeleg şi eu mâine ce-am vrut să zic azi.

P.S. Primul meu post oficial pe vreun blog, întâmplător e pe al meu. :D